Cea mai recentă cercetare artistică a lui Lucian Radu, la intersecția dintre memorie, nostalgia copilăriei ca spațiu și timp al inocenței și persistența eroilor comerciali din lumea puerilă în viața adultă, e materializată în seria « Pixeled Memory » și în expoziția omonimă.

Artist multidisciplinar și pasionat analist pop-art și pop-culture, Lucian Radu alege motive emblematice copilăriei ultimelor decenii, « eroi » ai mass-media și ai lanțurilor de magazine cu jucarii pentru copii (și, din ce în ce mai mult, pentru adulții rămași în universul sigur și liniștitor al copilăriei), Little Pony, Hello Kitty, Paddington, pe care constrângerile actualității îi transformă în simboluri recontextualizate cu atenție în « lumea adulților ».

Selecția imaginilor e fundamentată de un lexic vizual colectiv (și usor de decodat, chiar de către privitorul neavizat – într-atât e de adânc înrădăcinat în memoria fiecăruia), asociat cu spiritul ludic, cu creativitatea și cu inocența. E o colecție de imagini din care persistă fragmente (permițând totuși reconstituirea precisă a modelului originar), decodate prin « pixelare », termen care trimite la era digitală dar, mai ales, la modul fragmentat în care amintirile sunt reținute și evocate, introducând deliberat senzația de distorsiune și distanțare emoțională.

Artiști importanți explorează în prezent temele legate de copilărie, dar și de infantilizare, folosind modelele simplificatoare ale figurilor comerciale modelând de timpuriu universul copiilor contemporani și încorporând arta pop, benzile desenate (mai ales manga), animațiile și noua iconografie a ecranelor de computer sau smartphone. Takashi Murakami e, probabil, cel mai cunoscut exemplu, dar nu e singurul. Americanul Mark Ryden combină adesea simboluri nostalgice ale copilariei (inclusiv animale de pluș și personaje din cărțile de povești) cu o ambianță stranie, suprarealistă. Britanicul Rob Reger, grafician și ilustrator, creatorul popularului personaj Emily the Strange, folosește un limbaj vizual similar, recontextualizând simboluri familiare pentru a evoca nostalgie și a comenta critic comportamentul de consum, explorând și re-așezând continuu rolul inocenței în arta contemporană.

Lucrările lui Radu nu au ca scop primar celebrarea copilăriei, ci analiza contrastului cu realitățile vârstei adulte, în care spontaneitatea și imaginația devin supuse rutinei și datoriei, marcate adesea de violență. Efectul de fragmentare servește ca metaforă vizuală pentru metamorfoza copil-adult din perspectiva limitării : personajele se estompează, trăsăturile lor ajung indistincte, ilustrând modul în care viața adultă diminuează vibrația pură a amintirilor timpurii.

Tensiunea conceptuală care opune realitatea, nostalgiei, e caracteristică operei lui Radu (și deja conturată în seriile “W.A.R./ We Are Right”, 2023/2024 și “W.A.R.2/ We Are Right Too”, 2024/2025), provenită din imposibilitatea de a reconcilia cele două lumi pe care nu doar trecerea timpului le îndepartează, antagonizându-le. Lucrările artistului descriu fuziunea imaginației cu existența, « pixelând » amintirile care devin fluide și se transformă dramatic de-a lungul timpului, sunt reflecții asupra modurilor în care maturitatea reformulează și, uneori, diminuează claritatea emoțională a experiențelor copilăriei.

« Pixeled Memory » transcede simpla nostalgie și construiește o meditație profundă și sofisticată asupra actului mnemonic, folosind estetica fragmentării și constrângerii, încurajând contemplarea felurilor în care identitatea adultă interacționează atât cu amintirea propriei copilării, cât și cu copiii prezentului și analiza alienării în raport cu inocența și minunea anilor dintâi. Expoziția lui Lucian Radu poate fi privită, la suprafață, și ca o colecție subiectivă de amintiri personale, dar un moment de reflecție din partea privitorului o revelează ca pe un experiment artistic de explorare a tranziției de la copilărie la maturitate, într-o lume în care maturitatea devine din ce în ce mai puțin seducătoare.